Comunicarea din apartament

Ce simtiti atunci cand intrati intr-o scara de bloc? Eu simt miros de mancare . Apoi aud tipetele unui sot care isi admonesteaza sotia. Nici copiii nu scapa de acuzele persoanei din clasa masculina. Apoi ma intalnesc cu pensionarii care asteapta sa ne dea presedintele pensia. Pana sa deschid usa garsonierei in care locuiesc, ma mai intalnesc cu o vecina care tocmai isi face iubitul nesimtit si fara inima, comunicandu-i pe un ton imperativ ca daca nu vine sa ia masa impreuna cu ea si parintii ei inseamna ca nu o mai iubeste! Acest proces de comunicare umana continua cu multa indrazneala si la metrou. Oameni care acuza clasa politica pentru faptul ca tinerii nu au serviciu si un apartament in care sa traiasca, semeni ai nostri care tot drumul dezbat marea problema a Andreei Balan si a lipsei de satisfactie sexuala care ii afecteaza viata tinerei cantarete. Si cetateni cu parul grizonat care improsca tinerii needucati cu asa zise cuvinte care in ziua de azi nu se mai invata in scoli. Atunci cand am impresia ca am nimerit in trenul Academiei Romane, privesc in jur si vad aceiasi oameni citind Libertatea ori Cancan. Si apoi acuzand lipsa de cultura a tinerilor. Seara vad la televizor presedinti ai cluburilor de fotbal din Bucuresti cum explica nerecunostinta suporterilor pentru eforturile lor financiare si faptul ca le vine sa planga pentru ca pierd meciuri si nu se mai diferentiaza de cei din Provincie. Desi investesc bani in fotbal, in loc sa-si cumpere apartamente. De parca in celelalte orase ale tarii se investesc surcele. Fiecare om in parte are mai mult sau mai putin constient o strategie de comunicare. Fie ca isi exprima ideile cu multa claritate, fie ca apeleaza la santaj emotional, fie ca face uz de ipoteticul nivel socio-cultural din care provine(tot santaj e si asta!), persoana in cauza vizeaza atingerea unei stari in care sa se afle in centrul Universului tuturor. Sa fie seful de trib care are putere deplina asupra cazanului de pe foc. In contextul nivelului de dezvoltare economic in primul rand si apoi informational si emotional in al doilea si al treilea rand, Romania are cetateni care utilizeaza apartamentul drept unitate statistica de baza. Pentru recunoastere sociala, pentru harjoneala intre iubiti, pentru farfurii sparte in capul celuilalt intre soti si pentru ocare intre socri. Ai apartament, deci ai cu ce! Ai o biblioteca plina de carti in propriul apartament inseamna ca iti poti permite sa dai lectii de viata celor mai tineri, care n-au prins vremurile tale in care se facea carte. In tara in care aproape 50% din cupluri divorteaza, nu familia, ci apartamentul a devenit celula de baza a societatii. Acest articol a fost publicat pe decembrie 4, 2008 at 9:00 am si e postata la Romania. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.