Early in the

In ultimul timp nu prea mai pot sa dorm mai mult de 6 (si ceva) A.M. Seara adorm mult prea repede,pentru ca sunt foarte obosita.Asa mi s-a intamplat si azi,cand m-am trezit,m-am ridicat din pat dintr-un anumit motiv si n-am mai putut sa dorm.Am pierdut vremea de la 6 dimineata. Peste cateva ore plec la Timisoara,plimbare plus niste vizite la spitale.E foarte probabil sa nu pot sa scriu de acolo,pentru ca nu ma lasa wordpress sa-mi public articolele.Daca mi se va intampla asta,cel mai probabil voi scrie articolele si le voi publica atunci cand ajung acasa. Va doresc o vacanta placuta (celor care sunt in vacanta) si celorlalti o saptamana frumoasa. (foto) ultimul timp nu prea mai pot sa dorm mai mult de 6 (si ceva) A.M. Seara adorm mult prea repede,pentru ca sunt foarte obosita.Asa mi s-a intamplat si azi,cand m-am trezit,m-am ridicat din pat dintr-un anumit motiv si n-am mai putut sa dorm.Am pierdut vremea de la 6 dimineata. Peste cateva ore plec la Timisoara,plimbare plus niste vizite la spitale.E foarte probabil sa nu pot sa scriu de acolo,pentru ca nu ma lasa wordpress sa-mi public articolele.Daca mi se va intampla asta,cel mai probabil voi scrie articolele si le voi publica atunci cand ajung acasa. Va doresc o vacanta placuta (celor care sunt in vacanta) si celorlalti o saptamana frumoasa. (foto)

Respect

RESPÉCT s.n. – Atitudine sau sentiment de stima, de consideratie sau de pretuire deosebita fata de cineva sau de ceva; deferenta, veneratie. (cel putin asa zice dex). Din punctul meu de vedere respectul nu sta in felul in care te adresezi unei persoane,aici ma refer la pronumele de politete,ori in felul in care saluti o persoana.Poti sa respecti o persoana si fara sa i te adresezi cu dumneavoastra sau fara sa-i zici saru'mana.Pentru ca respectul consta intr-o atitudine,nu intr-un cuvant. Din pacate multi oameni considera ca daca nu li te adresezi in modul de mai sus enuntat,nu ii respecti. Eu,in general,ii respect pe cei din jurul meu.Indiferent ca e vorba de femeie de serviciu,maturator de strada sau nu stiu ce profesor sau vecin.Pentru ca toti sunt oamenii,nu trebuie judecati dupa meseria lor.E adevarat ca vorbesc cu dumneavoastra si saru'mana,dar fac asta din obisnuita.Daca nu as fi fost obisnuita cu astea cu siguranta nu le foloseam,pentru ca pot sa respect oamenii si fara cuvintele astea.Multi oameni ma cearta ca le vorbesc cu pronumele de politete sau le zic saru'mana.Dar exista si oameni de cealalta parte a barierei… Azi mi s-a intamplat o chestie care m-a enervat destul de tare.Am dat o chestie cuiva (unei doamne) si i-am zis 'poftim'.Ea s-a uitat nelamurita la mine si a inceput sa-mi spuna ca asa sa vorbesc cu oamenii de pe strada,ei sa-i spun 'poftiti'.Cuvantul asta mie,insa,mi se pare fals.Suna aiurea si daca nu-mi place nu-l folosesc.Prin simplul fapt ca i-am zis 'poftim' consider ca am respectat-o,pentru ca altii in locul meu n-ar fi zis nimic (da,exista multi oameni care nu stiu sa spuna multumesc/poftim).Ea insa a fost foarte revoltata si mi-a zis ceva legat de educatia mea.N-am mai zis nimic,m-am abtinut de la comentarii,desi aveam multe,doar pentru ca orice as fi zis era in defavoarea mea. (foto) s.n. – Atitudine sau sentiment de stima, de consideratie sau de pretuire deosebita fata de cineva sau de ceva; deferenta, veneratie. (cel putin asa zice dex). Din punctul meu de vedere respectul nu sta in felul in care te adresezi unei persoane,aici ma refer la pronumele de politete,ori in felul in care saluti o persoana.Poti sa respecti o persoana si fara sa i te adresezi cu dumneavoastra sau fara sa-i zici saru'mana.Pentru ca respectul consta intr-o atitudine,nu intr-un cuvant. Din pacate multi oameni considera ca daca nu li te adresezi in modul de mai sus enuntat,nu ii respecti. Eu,in general,ii respect pe cei din jurul meu.Indiferent ca e vorba de femeie de serviciu,maturator de strada sau nu stiu ce profesor sau vecin.Pentru ca toti sunt oamenii,nu trebuie judecati dupa meseria lor.E adevarat ca vorbesc cu dumneavoastra si saru'mana,dar fac asta din obisnuita.Daca nu as fi fost obisnuita cu astea cu siguranta nu le foloseam,pentru ca pot sa respect oamenii si fara cuvintele astea.Multi oameni ma cearta ca le vorbesc cu pronumele de politete sau le zic saru'mana.Dar exista si oameni de cealalta parte a barierei… Azi mi s-a intamplat o chestie care m-a enervat destul de tare.Am dat o chestie cuiva (unei doamne) si i-am zis 'poftim'.Ea s-a uitat nelamurita la mine si a inceput sa-mi spuna ca asa sa vorbesc cu oamenii de pe strada,ei sa-i spun 'poftiti'.Cuvantul asta mie,insa,mi se pare fals.Suna aiurea si daca nu-mi place nu-l folosesc.Prin simplul fapt ca i-am zis 'poftim' consider ca am respectat-o,pentru ca altii in locul meu n-ar fi zis nimic (da,exista multi oameni care nu stiu sa spuna multumesc/poftim).Ea insa a fost foarte revoltata si mi-a zis ceva legat de educatia mea.N-am mai zis nimic,m-am abtinut de la comentarii,desi aveam multe,doar pentru ca orice as fi zis era in defavoarea mea. (foto)

Intamplare

Acum vreo 7-8 ani aveam si noi o masina,singura noastra masina pe care am avut-o vreodata de altfel,o dacie albastra.Starea ei era destul de buna,avand in vedere ca tati o ingrijea toata ziua. Singura parte care nu am inteles-o niciodata a fost de ce au luat masina aia.Pentru ca noi niciodata nu mergeam pe distante foarte mari cu ea,desi tati conducea bine.Cel mai des mergeam pana la bunica,ce era la o distanta de vreo 15 km de noi.Ei,si cand mergeam,mergeam pe acelasi drum,ca era doar unul singur.Si la un moment dat pe drumul ala era o panta relativ mare,pe care trebuia sa o urcam,dupa care urma o panta mare ce trebuia coborata.Inainte de prima panta era un drum plin de gropi. Problema era ca de fiecare data cand ploua se aduna multa apa in gropile alea. Cum am un tata foarte glumet si cum el are o fiica ce se prindea foarte greu (si inca se prinde greu) el profita de naivitatea mea si a fratelui meu (eu aveam vreo 7-8 ani,el vreo 3-4 ani) si de fiecare data cand se nimerea sa fie gropile alea pline cu apa ne zicea sa ne ridicam picioarele ca sa nu ne udam la picioare si ca sa poata el ajunge cu masina in varful pantei. Acum faceti un mic exercitiu de imaginatie: imaginati-va 4 oameni intr-o masina,3 chinuindu-se sa-si tina picioarele pe sus ca sa nu se ude (la asta participa si mami ca sa fie pacaleala mai reala). Sincer,eu una uitasem de intamplarea asta,pana zilele trecute cand a povestit-o tati cuiva si ne-am amuzat copios. Articol scris pentru concursul organizat de Mihaita (ma simt diabolica) si sponsorizat de portbagaje auto. vreo 7-8 ani aveam si noi o masina,singura noastra masina pe care am avut-o vreodata de altfel,o dacie albastra.Starea ei era destul de buna,avand in vedere ca tati o ingrijea toata ziua. Singura parte care nu am inteles-o niciodata a fost de ce au luat masina aia.Pentru ca noi niciodata nu mergeam pe distante foarte mari cu ea,desi tati conducea bine.Cel mai des mergeam pana la bunica,ce era la o distanta de vreo 15 km de noi.Ei,si cand mergeam,mergeam pe acelasi drum,ca era doar unul singur.Si la un moment dat pe drumul ala era o panta relativ mare,pe care trebuia sa o urcam,dupa care urma o panta mare ce trebuia coborata.Inainte de prima panta era un drum plin de gropi. Problema era ca de fiecare data cand ploua se aduna multa apa in gropile alea. Cum am un tata foarte glumet si cum el are o fiica ce se prindea foarte greu (si inca se prinde greu) el profita de naivitatea mea si a fratelui meu (eu aveam vreo 7-8 ani,el vreo 3-4 ani) si de fiecare data cand se nimerea sa fie gropile alea pline cu apa ne zicea sa ne ridicam picioarele ca sa nu ne udam la picioare si ca sa poata el ajunge cu masina in varful pantei. Acum faceti un mic exercitiu de imaginatie: imaginati-va 4 oameni intr-o masina,3 chinuindu-se sa-si tina picioarele pe sus ca sa nu se ude (la asta participa si mami ca sa fie pacaleala mai reala). Sincer,eu una uitasem de intamplarea asta,pana zilele trecute cand a povestit-o tati cuiva si ne-am amuzat copios. Articol scris pentru concursul organizat de Mihaita (ma simt diabolica) si sponsorizat de portbagaje auto.