i found you on a notebook…

…intre notitele de la un curs care parea sa nu se mai termine si cateva fise dezordonate dintr-o carte inghesuita intr-una din bibliografii ca intr-o crevasa continand ceva comori sweet si derizorii (ca scorbura plina de gume de sters si ascutitori din orbitor). m-am gandit de multe ori la bibliografia personala pe care-a avut-o de parcurs creierul meu, creierul tau, aia de care se foloseste la nesfarsit, demonstrandu-si limitarea ridicol dublata de anumite pretentii vagi pe care oamenii le presimt drept respingatoare in abstractiunea lor, aia care ma face sa reactionez la orice mi se intampla cu paralelisme inutil insusite. o lista groaznic de lunga de texte care nu se leaga in niciun fel unul de altul (& asta nu-nseamna doar carti, dar ai invatat deja lectia si mi-e tarsa sa pomenesc vreun curent crtic aici cause it would be lame), o lista lunga pentru o viata care nu se poate povesti pentru ca nu are structura necesara si bla. tu aveai forma unei fraze din baudrillard, dracu stie de ce am cules-o tocmai pe aia, de ce am scris-o cumva ca in relief, de parca ar fi insemnat mult pentru mine, de parca mi-as fi dat silinta sa arat CAT DE MULT INSEMNA PENTRU MINE - fie posteritatii care mi-ar fi cotrobait prin notitele astea stupide ( in cazul in care notitele mele vor valora ceva, deci in acel procentaj infim de posibilitati pt viitor), fie unor oameni exotici ca taica-mio care a cumparat dintr-un anticariat jurnalul unui tanar legionar, student la teologie, mare amator de scrieri in graca veche, de poeti romantici si de filosofi nihilisti. de fapt, citind jurnalul ala mi-am dat seama cat de usoara e ratarea chiar in mijlocul unei mari de oportunitati si chiar dotat cu lecturi serioase si o inteligenta peste medie, iar asta m-a intristat, pt ca eu nu detin nici de unele dintre acestea cu adevarat.