Reinventarea

Scriam in urma cu doua saptamani, aproximativ, ca intr-o perioada scurta va trebui sa ma reinventez. Nu am spus atunci de ce, nu ma simteam sigura pe cum voi reactiona si cum ma voi adapta la un nou mediu, o noua limba (noua din nou, deoarece am mai trecut o data prin experienta asta), acum ceva mai matura si schimbata. Cand am plecat prima oara intr-o tara straina eram o copilita fara frica. Am crescut fiind educata in spiritul independentei, acela de a reusi, in orice imprejurare, sa ma descurc singura in caz ca nu e nimeni in preajma sa ma ridice. Astfel am pornit atunci cu inima deschisa de a acumula tot ce se putea nou. Acum e diferit… Intre timp mi-am mai pierdut din independenta fiindca am inceput sa depind de om drag caruia i-am daruit sufletul meu pe deplin de mult timp, dar intre timp si increderea totala. M-am mai maturizat si a inceput sa prinda radacini in inima mea frica de necunoscut. Mi-am format un stil de viata cozy, personal si stabil, profesional. Am primit o oferta greu de refuzat insa, astfel ca am acceptat, din nou, sa ma avant in necunoscut si sa plec departe intru castigarea de noi taramuri pe plan profesional. Acum e-acum… Mi-e ceva mai greu dar incerc sa nu cad in galeata cu melancolie. Am pierdut conexiunea de atunci cu viata studenteasca, oarecum pe cont propriu, si mi-e oarecum mai dificila adaptarea. Trebuie sa-mi reinventez modul de a gandi, de a reactiona, de a aborda anumite chestiuni intr-o societate destul de diferita. Cand ma voi intoarce acasa va trebui, poate imediat ce voi fi reusit a ma adapta la noul de aici, sa revin la obiceiurile tarii in care m-am nascut si in care voi locui. Schimbarea a adus cu sine dificultati in a dormi si a mancam in a ma concentra pe citit, lucru si activitatile mele obisnuite care in mod normal mi-ar fi umplut timpul acasa. Motivatia exista, lipseste focalizarea pe care sper sa mi-o recapat cat de rapid. Dar, in general, sunt bine si cu mintea si inima pline de speranta, de ganduri bune.