Cum vedem viata?

Eu cred ca vedem viata prin niste lentile. Lentile care sunt reprezentarea materiala, in lume, a sentimentelor noastre. Sau a starilor noastre mai bine spus. Suntem capabili sa exageram sau sa minimalizam importanta unui lucru doar fiindca s-a intamplat, intr-un anume moment, sa ajungem sa punem la ochi o alta lentila. Suntem uneori atat de plini de ceva, de bucurie sau de tristete, incat nu realizam ori importanta ori gravitatea unei situatii. E ca atunci cand starile de spirit ne fura mintile si nu ne dam seama ca trebuie sa terminam un proiect, ca trebuie sa ne apucam de altul, uitam sa contactam pe cineva sau pur si simplu vrem sa punem mana pe telefon si ramanem inerti. Slalomul probabil devine mai relaxat o data cu trecerea timpului. Devenim mai maturi, mai responsabili si mai rabdatori, astfel incat experienta ne spune daca ne aflam in fata unei lentile convexe ori concave, reusind sa plecam in cautarea celei mai clare. Dar e periculos, e ca intr-un labirint plin de oglinzi. Fiindca unii raman blocati in fata uneia anume, ca Narcis pe marginea apei sale, iar asta-i periculos daca nu ai macar  un partener de calatorie care are alta dioptrie si vede ca realitatea ta e deformata. De aceea suntem construiti pentru a calatori ensemble, pentru a nu ne pierde…